14 martie 2010
Ca sunt foarte multi cei ce gandesc, simt si actioneaza in acest spirit nu impiedica homofobia sa fie o boala. Nu numai ciuma sau holera, tifosul sau SIDA se pot extinde epidemic, ci si maladiile spiritului, si poate mai cu seama ele. De-a lungul celor cincizeci de ani de comunism natia romana aproape toata s-a imbolnavit si s-a molipsit de frica, de servilism, de fatarnicie - teribile flagele care i-au corupt si macinat substanta. Nu au fost acestea boli, nu le vedem cu totii sechelele? Homofobia este una din aceste epidemii cu caracter psihologic si cea mai tenace dintre toate. Data fiind raspandirea ei pe suprafata pamantului poate fi chiar privita ca o pandemie.
Cineva trebuie sa fie sau homosexual sau, launtric deasupra oricarei prejudecati, ca sa-si dea seama ca oamenii cu adevarat sanatosi, sufleteste si spiritual, sunt extrem de rari, si ca majoritatea semenilor sufera - printre altele - de o homofobie latenta, acuta sau cronica. El nu li se va putea adresa celorlalti - atat pentru ca ar fi practic imposibil cat si pentru ca n-o doreste - cum o facea Paul Claudel, acel apucat intru homofobie, cand ii azvarlea in fata lui André Gide insolenta invitatie: "Nenorocitule, cauta de te vindeca si nu mai fa parada de aceste ticalosii". Ceea ce el insa isi doreste sincer este sa le poata spune: " Veniti-va in fire, intrebati-va ratiunea, nu mai cereti realitatii sa se conformeze dorintelor voastre ". E singura cale pe care bolnavii de homofobie pot spera sa devina oameni normali, adica vindecati de ideile lor fixe si traind in armonie cu ceea ce exista si nu necesita catusi de putin incuviintarea lor ca sa continue sa existe.
Homosexualii n-au nevoie de nici un tratament. Ei sunt asa cum sunt, adica asa cum au fost facuti de natura si poate de o intelepciune superioara, inaccesibila muritorilor. Ca sunt sau nu nefericiti ori deviati de la standard este treaba lor si nimanui nu-i este moral ingaduit sa se amestece in viata lor cata vreme ei nu fac rau nimanui. Daca societatea are intr-adevar intentiile umanitare pe care adesea le trambiteaza, sa le arate intelegere si sa-i lase a trai in pace - e tot ce le face trebuinta. Si i se va raspunde cu recunostinta.
Dar cand cei multi isi revarsa ura in numele sanatatii sau al credintei, e izbitor de evident ca ne aflam in fata unei situatii de psihopatologie colectiva. Si cum multimea, aidoma atator bolnavi, va face tot ce poate pentru a ignora gravitatea situatiei, tabloul maladiei, mai sus schitat, se imbogateste cu ceea ce-i permite sa nu-si simta primejduita sanatatea: mania de a invoca ratiuni inalte - natura, natiunea, Dumnezeu - care abat atentia bolnavului de la propria-i mizerie. Iese astfel la iveala componenta paranoida a homofobiei.
Etichete:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu